Liviu Vulcu

În 17 Aprilie 2009, în Vinerea Mare, creştinii din Valea Jiului au urcat pentru a zecea oară “Drumul Crucii” de la Lupeni la Straja.

12345►

În drumul nostru prin Ţara Moţilor ne-am oprit la Casa Apuseană, lânga Mănăstirea Lupşa.

A doua zi am mers pâna la intrarea in pestera Huda lui papară.

Adevarat zice o vorba din popor: ”Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din târg”. Ne-am pregatit pentru Bâlea-Podragu, am plecat spre Valea Vistei – vf. Moldoveanu si am ajuns … pe unde se vede in poze. Am inceput turisticus la ruinele Manastirii Cârta (am ramas impresionati de cat de bine intretinut este locul). Am urcat, la fel de turisticus la Bâlea. Dar, pentru ca totusi ne-am propus sa ne miscam partea dorsala (in forma de scaun de birou, masina etc.) am urcat – o târa mai muntoman – de la Bâlea (asta se intampla pe la ceasurile 4 dupa-amiaza) spre Vânatoarea lui Buteanu. Contrar tuturor asteptarilor poteca pâna în sa era libera (s-a aglomerat la coborâre, dar noi era deja departe) – se pare ca vântul f.puternic de sus, micii, berea, porumbul de jos au fost de partea noastra. Am ajuns pe vârf, vreme superba si nici tipenie de om. Am sarit pe Moldoveanu, am masurat Negoiul (nu-i mai mare de-un deget), am facut poze, ne-o vâjâit vântul si cu greu ne-am desprins de vârf si am luat-o catinel, catinel (sa nu ne spargem) la vale, catre Capra. De-aici, pe cruce albastra am coborât, de celalta parte a Fagarasului, lânga cabana celor de la salvamont Arges si inapoi prin tunel la Rosiuta noastra. Am innoptat lânga barajul Vidraru.
A doua zi am coborât spre sud (si n-o vom mai face decât fortati de imprejurari – de ce? – din cauza lui “Marineeeeee! ce faci baaaaaaaa?” de pe baraj sau a unei “Hai, doamnaaa, da si mie un leu, sa-i iau lu’ asta micu’ o bucata de paine!” intâlniti la tot pasul). Am bifat in trecerea noastra Manastirea Curtea de Arges (diferenta ca de la cer la pamânt fata de Bârsana din Maramures, din punct de vedere al oamenilor).
Ne-am întors pe drumuri judetene, pietruite (Rosiuta o sa fie premiata pentru asta cu o pereche de stergatoare noi), prin satele de sub munte, unde lumea se uita la noi ca la urs – ce cauta oare astia, cu numar de Alba, p-aci, s-or fi ratacit saracii?!). Am iesit pe valea Oltului si de la Brezoi am pornit spre salba de lacuri de acumulare de pe Lotru. Am ajuns la Obârsia Lotrului, si de acolo acasa (la Petrosani, ca-s numa’ 29 km si-i pacat sa nu-i facem).
Restul e doar tristul drum de întoarcere, îndulcit doar de Parâng si Retezat care, intr-o astfel de zi, te chemau sa-i urci si sa le respiri aerul.
Ne-am promis ca vom reveni in august. De data asta chiar vrem sa se intample: primul sfârsit de saptamâna din august îl rezervam pentru Parâng (pornim de la Groapa Seaca pâna la Ref.Agatat-unde v-a fi tabara de corturi – iar de acolo pâna pe Parângul Mare îi doar o aruncatura de bat:)).
Numa’ bine,
Mari si Liviu

Despre istoria Mănăstirii puteti citi aici

Mai multe poze,  aici…

Mai multe imagini, aici…

Despre istoria Mănăstirii Bârsana puteţi citi aici…